Povestea vietii mele, Maria Regina Romaniei

Pentru ca zilele acestea am fost cu totii martorii unui eveniment istoric unic, trecerea la cele vesnice al ultimului monarh al Romaniei,  iata si o recomandare de carte : “Povestea vietii mele , Maria Regina Romaniei”

Cele trei volume sunt structurate in functie de perioadele importante ale vietii ei, copilaria, anii tineretii, venirea in Romania, perioada de acomodare cu tara adoptiva si anii razboiului dar si anul Marii Uniri.

Cartea este impresionanta si abunda in detalii referitoare la viata Reginei in tara natala,  Anglia, apoi in tara adoptiva, Romania, greutatile intampinate, lectiile pe care le-a invatat, sacrificiile facute, pierderile suferite.

Volumul doi pune accentul pe viata Reginei proaspat ajunsa in tara sotului ei , viitorul rege Ferdinand dar si pasaje importante referitoare la viata la curtea regelui Carol , despre caracterul acestui rege de sorginte nemteasca, despre care viitoarea regina marturiseste:

“(..) era cumpanit la minte, cum rar s-a vazut. Ii placea puterea si nu era lipsit de unele desertaciuni, dar erau neinsemnate si nu se poate spune ca l-au stapanit vreodata. Se credea un mare politician si poate asa si era; oricum ar fi fost, era intelept si plin de chibzuiala;"

Pagini bune sunt dedicate personalitatii regelui Carol I de la care viitoarea regina a invatat multe de-a lungul timpului si care, la randul lui,  ajunge sa o pretuiasca foarte mult pe tanara printesa.

Ma voi opri mai mult asupra impresionantului volum trei,  care cuprinde informatii referitoare la Marele Razboi si felul in care Regina s-a implicat in  orice mod a putut. Felul in care Regina Mama Maria participa la acest razboi este uimitor , nascand intrebarea : de unde isi gasea reursele de  iubire de oameni, mai ales pe fondul pierderii fiului cel mic, Mircea , dar si pe fondul intrigilor ce domneau  in jurul ei ? Se cunoaste de asemenea faptul ca influenta Reginei asupra regelui Ferdinand nu era  deloc neglijabila, Maria fiind adesea considerata raspunzatoare pentru decizia regelui Ferdinand ca Romania sa intre in razboi impotriva tarii lui , Germania.

Tulburator este si felul in care Regina descrie si traieste atmosfera coplesitoare din perioada exilului de la Iasi precum si a feluritelor intrigi  din jurul ei.

Si cu cata disperare si tristete spune: “In vreme de razboi sa ne ramaie macar adevarul, daca altceva nu mai putem pastra! Simt aceasta cu toata intensitatea . Daca oamenii ar vrea cel putin sa inceteze cu uneltirile, sa nu se distruga unii pe altii din invidie si sa nu se simta mereu jigniti…! Tot ce spun aici pare foarte nelamurit. Dar las gandurile sa mi se reverse , pentru ca imi sunt prea pline inima ,sufletul si   capul.”

Tot ea e cea care surprinde foarte atent firea poporului  in vreme de grele incercari: “ Poporul nostru are o fire care trebuie necontenit supravegheata si cu staruinta mentinut la indatoririle sale. (..) simt foarte limpede ca, daca fiecare s-ar pune vitejeste sa traga la ham laolalta cu ceilalti si sa priveasca in fata fara sovaire dezastrul nostru, s-ar putea limpezi ceva din groaznicul haos in care traim”.

“Romanii sunt insa mai mult sau mai putin fatalisti; ei isi inchipuie intodeauna ca Dumnezeu, ori soarta, ori norocul are sa se iveasca in ceasul din urma si are sa-I mantuie!Dar eu, cu obarsia mea englezeasca,am drept deviza : <<Ajuta-te singur si Dumnezeu iti va ajuta>> Am incercat sa predic acest crez, insa cu prea putine rezultate”

Si iata si rolul Reginei asa cum singura descrie: “ In tarile primitive e intodeauna o fiinta catre care toti se intorc instictiv, in clipe de disperare. Toti fiii, in acele vremuri, fiind smulsi de langa mamele lor, intru catva ajunsesem eu mama tuturor, simbolul supremului ajutator, cautat de orice om, in ceasuri de durere. Am vazut batrani de 70 de ani care-mi ziceau <<Mama>>! Toti ma chemau in toate partile(..) Niciodata nu mi-am astupat urechile in fata unui strigat de ajutor”

Ororile razboiului sunt descrise in amananunt si , desi Regina nu participa direct la evenimentele de pe front, realitatile din spatele frontului sunt cu atat mai cutremuratoare. Paginile acestea reprezinta o imagine  vie a razboiului , a zbuciumului si a distrugerilor acestuia , incat senzatia este adesea coplesitoare.

Munca neobosita a Reginei este reflectata in paginile acestui jurnal, fie ca se ingrijeste de cantine, de spitale, fie ca se ocupa de raniti, fie ca este responsabila sa comande alimente pentru cei ramasi in spatele frontului , Regina este oriunde este nevoie de ea.

Inchei fara a dezvalui mai multe din aceasta carte document si lasandu-va sa aflati singuri povestea tumultuoasa a reginei Maria.

“Aici las sa-mi cada pana din mana. Nu e sfarsitul povestii caci numai basmele se sfarsesc cu <<fericire , cu vesnica fericire>>, si acesta nu e un basm, ci povestea vietii mele”

Lectura placuta!